Skip to content

69 de ani de la naşterea lui Florian Pittiş

Octombrie 4, 2012

Astăzi, se împlinesc 69 de ani de la naşterea uneia dintre cele mai complexe figuri ale vieţii culturale româneşti postbelice. Un adevărat monument al ideii de românism, dar şi al transpunerii în împresuratul teritoriu românesc de odinioară a unor mărci devenite emblematice în „occident”, Florian Pittiş rămâne unul dintre cei mai îndrăgiţi actori, regizori, traducători, realizatori radio-tv şi interpreţi şi promotori ai muzicilor rock şi folk pe care România i-a dat vreodată! Spiritul său liber şi inovativ l-a determinat să facă parte şi din Marea Lojă Naţională din România, în cadrul căreia a deţinut şi poziţia de purtător de cuvânt.

Viaţa teatrală şi-a dedicat-o în totalitate Teatrului Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, unde, ca actor, a interpretat roluri în 33 de spectacole, iar, ca regizor, în ciuda unei activităţi mai puţin prolifice (7 spectacole) a pus în scenă spectacole necesitând un ridicat simţ estetic (Câinele Grădinarului, Lope De Vega, 1988), incluzând spectacolul Faţă În Faţă Cu Lumea, datat 1979, realizat în colaborare cu bunul său prieten şi viitor coleg de trupă, Mircea Vintilă. Talentul său actoricesc deosebit, deservit în principal de timbrul expresiv al vocii sale, argumentează şi colaborările pe care le-a avut cu cei mai renumiţi regizori români, de la Liviu Ciulei, la Dan Micu, la Andrei Şerban, la Sanda Manu sau la Alexandru TocilescuPittiş s-a remarcat şi ca traducător de piese de teatru.

Muzical, prima sa experienţă remarcabilă a fost colaborarea în celebrul trio din care au mai făcut parte Anda Călugăreanu şi Dan Tufaru, această colaborare călăuzindu-i paşii spre faima dobândită odată cu cooptarea în Cenaclul Flacăra. În anul 1992, în urma unui spectacol pe care cei 4 l-au susţinut, în alte formule, la Râmnicu Vâlcea, alături de Mircea Baniciu, de Mircea Vintilă şi de Vlady Cnejevici, înfiinţează trupa de folk-pop-rock Pasărea Colibri, care nu în opinia puţinora rămâne cea mai remarcabilă găselniţă muzicală din spaţiul românesc post-comunist. Alături de aceştia, înregistrează 3 albume: În Căutarea Cuibului Pierdut (1996), Ciripituri (1998), Cântece De Bivuac (1999). Cariera sa solo contabilizează un singur material discografic (Sunt Tânăr, Doamnă, 2008), iar colaborarea sa durabilă cu Mircea Vintilă s-a concretizat şi prin albumul-duet Nu Trântiţi Uşa (1992).

Tot muzical, Pittiş a rămas emblematic prin traducerea în limba română a unor piese binecunoscute aparţinând lui Bob Dylan, pe care le-a transbordat în repertoriul Pasărea ColibriA Hard Rain’s Gonna Fall (Ploaia Care Va Veni); Death Is Not The End (Sfârşitul Nu-i Aici); Don’t Think Twice, It’s All Right (Nu-i Nimic, Asta E!); Mr. Tambourine Man; Rainy Day, Woman (Toţi Suntem Puţin Luaţi); She Belongs To Me (Alo! Ea-i A Mea!) şi Silvio (Oameni Buni).

Prodigioasa sa carieră în difuziune media se rezumă doar la două instituţii: SRR şi TVR. În ceea ce o priveşte pe prima, activitatea sa a culminat, în anul 1998, cu numirea în funcţia de director al Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, transformat ulterior în Radio3net, cu emisie doar în online. Deasemenea, prin seria de emisiuni Pittiş Show, a adus o contribuţie fantastică în popularizarea curentelor muzicale pop-rock, intangibile în respectiva perioadă datorită opreliştilor doctrinare. Începută în anul 1980, emisiunea a oferit bogate şi bine documentate informaţii legate de începuturile fenomenului rock, în anii ’50. În ceea ce o priveşte pe cea din urmă, Florian Pittiş a fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni documentative Teleenciclopedia.

Umanismul său infailibil s-a concretizat şi printr-un microbism apăsător, fiind un nepereche suflet, colorat în alb-vişiniu! Ca recunoştinţă a devotamentului său faţă de echipa de fotbal Rapid Bucureşti, Florian Pittiş a fost numit preşedinte al Senatului Clubului Aristocratic „Rapid”. Funcţia i-a fost păstrată onorific şi post-mortem, pentru că …

… dacă destinul i-a fost potrivnic de multe ori în parcă prea scurta-i existenţă, soarta i-a dat lovitura fatală Moţului în anul 2007, sub forma unui cancer de prostată. În amiaza zilei de 5 August 2007, onoruri masonice au răsunat din Cimitirul Bellu, acolo unde marele Pittiş îşi găseşte odhina veşnică!

 

Autor: Tudor Bolgar

 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: