Skip to content

Interviu cu Otto Ullmann (Legion)

August 4, 2012

„Nu ar strica mai multă solidaritate între trupele noastre, mai mult sprijin reciproc. Numai împreună putem reuşi.”    

1.) Salutare ! Pentru început, te rog să-ţi faci o autoprezentare pentru cititorii JURNAL ROCK.

Salutare tuturor! Sunt Otto Ullmann, chitarist în trupele Legion şi Rhetorica, probabil unul dintre cei mai „tineri” chitarişti din Underground-ul românesc … haha.

 2.) Ce noutăţi ne poţi divulga în legătura cu trupa Legion ?

Din păcate, ultimul concert Legion în Bucureşti a avut loc în 2009, atunci când am sărbătorit 15 ani de la înfiinţare. Avem amintiri foarte faine de la concertul acela şi am vrea să revenim cât mai curând. Cel mai recent concert Legion datează din iulie anul trecut, când am participat la festivalurile Samfest Rock şi Ghiorock Ultrafest. De atunci, am avut din nou probleme cu postul de baterist. Anul trecut în toamnă am început să repetăm cu Cristi şi în decembrie l-am cooptat în trupă. Din nefericire, Cristi a suferit o fractură la un picior în luna mai, aşa că am fost din nou nevoiţi să facem pauză. Normal, ne-ar plăcea să concertăm mai des, să ajungem în oraşe unde nu am cântat până acum, de exemplu Iaşi sau Constanţa.

Acum lucrăm la piese noi care vor apărea pe un viitor EP şi vrem să ne concentrăm pe asta. Cristi tocmai şi-a revenit după fractură şi vrem să terminăm piesele ca să apară pe „piaţă” cât de repede. Nu este timp de pierdut. Avem deja patru piese, două complet finisate, şi alte două făcute pe partea instrumentală. De data asta ne-am hotărât să renunţăm puţin la latura progresivă de pe „Black Underground” şi să mergem pe piese mai directe, mai energice şi mai potrivite pentru apariţiile live.

3.) Ce trupe ţi-ai dori să vezi live şi nu ai reuşit până acum ?

Oh, ar fi multe, dar printre cele mai interesante ar fi Dream Theater, Deep Purple, Pink Floyd, In Flames, Korn, Mnemic sau Textures. Şi aş vrea să mai văd Meshuggah încă de vreo câteva zeci de ori. Personal, prefer mai mult concertele de club pentru că eşti aproape de scenă iar legătura dintre trupă şi public e mult mai strânsă, ceea ce face şi atmosfera mai „electrizantă.” Pe lângă asta şi setlistul e ceva mai lung decât la un festival.

4.) Crezi că vor mai apărea trupe de metal românesc care vor mai avea ceva de spus?

Trupe metal autohtone care au ceva de spus au fost, sunt şi vor mai fi, asta o spun fără niciun dubiu. Problema apare când discutăm de succesul pe care îl vor avea „afară,” adică în Vest, acolo unde contează cu adevărat. Negură Bunget au arătat că se poate, dar deocamdată ei sunt excepţia de la regulă. Normal, există potenţial destul de mare la noi, avem artişti talentaţi care scot materiale solide şi concertează „afară.” Rămâne doar să perseverăm şi să credem că într-o zi „zeii rock-ului” vor fi darnici şi cu noi. Cred că atâta vreme cât vânzările de muzică vor continua să fie foarte scăzute la noi, nu cred că vom fi atractivi pentru casele de producţie mai cunoscute din Vest. Normal, situaţia asta se datorează în primul rând nivelului de trai mai scăzut, dar din păcate şi unui fel de gândire care nu se ridică la nivelul cerut, asta ca să fiu corect până la capăt.

5.) Ce îi lipseşte cel mai mult unui muzician român?

Asta-i o întrebare dificilă. Cred că foarte mult are de-a face cu banii şi mentalitatea, pentru că talent este cu carul. În comparaţie cu trupele din Vest, noi trebuie să facem sacrificii financiare mari pentru a avea un echipament cât de cât satisfăcător. Cred că dacă vrei să evoluezi ca muzician, trebuie să fii la curent cu noile echipamente, să ai acces la ele, altfel baţi pasul pe loc. Crearea unui album implică o mulţime de cheltuieli, începând cu repetiţiile şi terminând cu înregistrările de studio. Cheltuielile astea pot avea multe zerouri la final. Noi întotdeauna ne-am dorit să înregistrăm în condiţii profesionale, nu facem compromisuri în privinţa asta. E greu să găseşti săli de repeţii şi studiouri care să-ţi ofere condiţii bune la un preţ decent. Raportul preţ-calitate contează pentru noi. De exemplu, pot să spun că am avut noroc să găsim studioul „Denevér” din Szolnok, unde am înregistrat al doilea nostru album „Black Underground.” Am avut condiţii foarte bune la un preţ decent, şi suntem destul de mulţumiţi de rezultat. Normal, se putea şi mai bine, adică ne-ar fi plăcut un mastering mai „gras” ca să zic aşa, dar după părerea mea a ieşit OK.

Pe lângă bani, mai ai mare nevoie şi de o mentalitate sănătoasă ca să reuşeşti cu adevărat, asta dacă cumva nu te mulţumeşti cu jumătăţi de măsură. Din păcate, mulţi muzicieni devin descumpăniţi din cauza situaţiei financiare sau a lipsei de perspective, dar adevărul e că dacă alegi să cânţi rock sau metal trebuie să fii pregătit să treci peste o mulţime de piedici, gropi şi hârtoape. Atitudinea contează mult. Când eşti într-o trupă de gen, trebuie să fii mânat de pasiune, altfel mai bine te laşi pentru că vei fi aproape mereu dezamăgit.

Pe final, aş spune că poate nu ar strica mai multă solidaritate între trupele noastre, mai mult sprijin reciproc. Numai împreună putem reuşi.

 

6.) Ai putea să-mi spui ce alte pasiuni mai ai în afara muzicii?

În afară de muzică pot să spun că mă pasionează motoarele, dar asta nu înseamnă că am o motocicletă super-fantastică … încă nu am câştigat la Loto (din păcate). Dar am un motor cu care merg la întâlniri de gen aici prin zonă când timpul îmi permite. La capitolul pasiuni aş mai adăuga şi câinii de rasă. Am crescut tot timpul câini de rasă, mă duc la expoziţii canine, etc. Dar muzica şi mişcarea rock sunt mai importante decât toate celelalte.

7.) Ce părere ai despre latura mai agresivă a muzicii rock/metal?

În general, cred că latura mai agresivă a rock-ului se naşte din pasiune în primul rând, din dorinţa muzicienilor de a exprima şi descrie sentimente sau realităţi extreme. Cred că Legion poate fi inclusă în categoria asta pentru că suntem o trupă destul de agresivă atât în privinţa muzicii, cât şi a textelor … şi aşa vom rămâne mereu.

8.) Ce planuri ai pentru viitor?

Principalul meu scop e apariţia noului material Legion. Aştept cu mare interes să reîncepem concertele, asta îmi lipseşte cel mai mult în ultima perioadă. Apoi, pentru viitorul un pic mai îndepărtat, îmi doresc să reîncepem lucrul cu trupa Rhetorica. Multă lume mă întreabă de ce nu mai facem nimic. Avem deja schiţe şi idei de piese care aşteaptă să fie definitivate la momentul potrivit. E greu să ne adunăm pentru că avem în componenţă câţiva membri Dirty Shirt. Momentan, prietenii noştri de la Dirty Shirt lucrează la noul album de studio iar noi la fel ne concentrăm pe noul material, aşa că lucrul cu Rhetorica se mai amână.

9.) Îţi mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat şi în final te rog sa le transmiţi ceva cititorilor Jurnal Rock.

Mulţumesc şi eu, plăcerea a fost de partea mea. Sper să avem ocazia să mai discutăm după lansarea noului material Legion. Cititorilor Jurnal Rock le transmit să vină în număr cât mai mare la concertele trupelor româneşti, să susţină Underground-ul. Legion să fie cu voi … întotdeauna! ROCK ON!!!

Autor interviu : Mihai Venedict

DACA TI-A PLACUT ARTICOLUL LIKE LA PAGINA JURNAL ROCK

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: