Skip to content

Cronică THEATRES DES VAMPIRES, JTR SICKERT, LUNOCODE, THE HOURGLASS, 20 Aprilie 2012, Irish & Music Pub Cluj-Napoca

Mai 6, 2012

Seara zilei de 20 Aprilie le-a adus iubitorilor de goth-industrial o plăcută şi rară surpriză, în spaţiul concertistic clujean. Italienii de la THEATRES DES VAMPIRES  – aceste legende ale goth-metalului – au onorat prezenţa la „Ospăţul Vampirilor”, înaintată de către cei de la Welcome2cluj, ca parte a turneului „Moonlight Waltz Tour”. În cadrul acestui turneu, care a debutat anul trecut, italienii au fost însoţiţi de către conaţionalii lor de la LUNOCODE şi de la JTR SICKERT. Pe lângă aceste 3 trupe, la Cluj-Napoca au mai prestat şi localnicii de la THE HOUGLASS, aflaţi la prima lor întâlnire cu publicul.

 

Data concertului fiind inspirat aleasă, având ca reper sfârşitul vacanţelor atât pentru liceeni, cât şi pentru studenţi, concertul, aş zice, s-a bucurat de o prezenţă mai numeroasă decât aşteptările, inclusiv cele ale organizatorilor. M-am bucurat să vă multe feţe noi, nemaiîntâlnite la concertele clujene, semn că promovarea masivă a evenimentului şi-a atins scopul, iar la concert s-a mobilizat mai mult tineret din alte oraşe decât la alte concerte (inclusiv eu).

 

Personal, deşi am o relativ bogată experienţă concertistică în spate, a fost o premieră să văd un concert gothic-industrial la Cluj-Napoca, fapt care, deşi nu mă consider un împătimit al laturii muzicale aferente acestui gen, m-a bucurat nespus, întrucât am avut posibilitatea de a vedea, în premieră, o asemenea manifestare pe de-a-ntregul ei. Vorba unui amic – pentru cunoscători – pentru simpatizanţii „Umbra De Noapte”, acest concert a fost un excelent prilej de back-up. Desigur, spaţiul concertistic al Pub-ului a fost rapid transformat într-un veritabil catwalk pe care gotheriţele participantele şi-au etalat ţinutele specifice, care mai de care mai originale şi, în cazul unora dintre ele, mai deocheate, astfel încât, la ora 19:15, când pe scenă au urcat clujenii de la THE HOURGLASS, se strânsese un public nesperat de numeros, neformat – în ciuda practicilor – într-o prea mare măsură din apropiaţi de-ai trupei. Peste 100 de spectatori au asistat la prima reprezentaţie concertistică din istoria grupului.

 

Datorită unui fapt regretabil – absenţa bulgarilor de la EUFOBIA din line-up-ul turneului – programul a fost uşor modificat, astfel încât, în loc de 30 de minute, Alma Vomastek (voce), Ioana Dîrvă (claviaturi), Mircea Petreuş (chitară bas) şi Bogdan Mara (tobe) au avut la dispoziţie 45 de minute pentru a-şi etala roadele celor 7 luni de intense repetiţii. Pe mine personal m-au câştigat din prima! Spectacolul lor a avut cam de toate din ceea ce te poţi aştepta de la un opening act, inclusiv ceea ce mie mi s-a părut a fi cea mai bună sonorizare a serii! Timp de 45 de minute, Alma (cunoscută publicului clujean ca frontwoman al trupei ELOGIA) şi ceilalţi membri ai trupei au interpretat piesele de pe recent lansatul demo intitulat Requiem (Dies Irae, Requiem, The Fall, In Remembrance şi Way Home), dar şi două piese nou-nouţe (Away şi Dying Star). Şi-au încheiat concertul cu o interpretare în manieră symphonic-industrială a piesei Precious a celora de la Depeche Mode, pe care vocea dramatică a Almei a rezonat, cred, până dincolo de pereţii groşi şi numeroşi ai Pub-ului.

 

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei THE HOURGLASS, vă invit să accesaţi: http://www.myspace.com/thehourglassro

 

Playlist THE HOURGLASS:

1. Dies Irae
2. Requiem
3. The Fall
4. Away
5. Dying Star
6. In Remembrance
7. Way Home
8. Precious (Depeche Mode cover)

 

După 15 minute de soundcheck, în jurul orei 20:15, pe scenă au urcat Daphne Romano (voce), Paride Mazzoni (chitară electrică, chitară acustică), Giordano Boncompagni (chitară electrică),
Francesco Rossi (chitară bas) şi Perseo Mazzoni (tobe), cei 5 formând grupul LUNOCODE. Adunată în anul 2004 la iniţiativa fraţilor Mazzoni, LUNOCODE a scos până în prezent pe piaţă un demo (Last Day on Earth) şi un full-length (Celestail Harmonies), materiale ce au propulsat trupa într-un teritoriu situat la limita dintre progressive şi power metal. Într-adevăr, aşa cum au şi declarat ceilalţi membri ai trupei, atitudinea scenică a carismaticei soliste Daphne Romano este într-o continuă şi perfectă simbioză cu orientare muzicală a trupei, fapt care m-a făcut să apreciez aproape la fel de mult prestaţia lor de la Cluj-Napoca  precum am apreciat-o pe cea a primei trupe. De fapt, Daphne a contribuit decisiv, în acest sens. Surpriza concertului lor de la Cluj-Napoca a constat în aceea că LUNOCODE  au interpretat în premieră absolută piesa Buried In The Abyss, piesă cu care, dealtfel, au şi dat startul unor 30 de minute de prog-power curat, dar lipsit de prea multă originalitate. Pe parcursul celor 5 piese, LUNOCODE au oferit o interpretare deosebită (de fapt, 5 – una care mai de care faţă de celelalte), iar, într-una dintre multiplele sale intervenţii, Daphne avea să lămurească şi nu prea ceea ce pentru mine fusese un mister încă de la confirmarea trupei ca prezentă în turneu: geneza numelui trupei – un joc de cuvinte între „Lunokhod” („astronaut”, în limba rusă) şi englezescul „code”. Publicul i-a aclamat şi i-a dorit înapoi, însă timpul presa, ştiute fiind limitările temporare între care se pot desfăşura concertele în Irish & Music Pub-ul clujean, astfel încât LUNOCODE au lăsat locul pe scenă celora de la JTR SICKERT parcă mult prea repede.

 

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei LUNOCODE, vă invit să accesaţi: www.lunocode.com şi http://www.myspace.com/lunocode

Playlist LUNOCODE:

1. Buried In The Abyss

2. Tree Of Life

3. Indifference

4. Sin Cara

5. The Cosmic Architect

 

Cea de-a 3 trupă a serii – ultima ca opening act – avea să fie JTR SICKERT. Cu pronunţate influenţe de industrial care aserveau fondul dominant – gothic metal – JTR SICKERT [denumire provenind, de această dată, de la acronimul pictorului Walter Richard Sickert, care a fost considerat de către scriitoarea Patricia Cornwell ca fiind Jack The Ripper („Jack Spintecătorul”) în a sa consacrată carte „Portrait O A Killer – Jack The Ripper – Case Closed”] au câştigat parţial publicul încă de la primele acorduri ale piesei JTR Says. Personal, mi s-a părut o trupă desprinsă parcă din peisajul muzical al serii, şi nu o zic într-un sens bun. Îmbrăcat într-un fel de pânză, solistul Billy T. Cooper a surprins, plăcut şi neplăcut, asistenţa. Personal, nu mi-aş mai dori să văd vreodată din această trupă decât pe Emy Zoma – partea feminină a trupei – care, deşi activează de puţin timp în trupă, s-a dovedit a-şi lăsa puternic amprentată vocea în prestaţia trupei. În cele 45 de minute avute la dispoziţie, Billy T Cooper (voce), Emy Zoma (voce), Rez (chitară, clape), Klaus Mantovani (chitară bas) şi Pora „The King” (tobe) au interpretat atât piese care se regăsesc pe primul material discografic al trupei (full-length-ul You Deserve Panic, datat 2010), cât şi piese care se vor regăsi pe noul album, pentru care tocmai au terminat înregistrările.

 

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei JTR SICKERT, vă invit să accesaţi: http://www.myspace.com/jtrsickert

Playlist JTR SICKERT:

1. JTR Says

2. Libertine

3. Portrait Of A Killer

4. Grease

5. Everything Is Growing Old

6. Qatar

7. Crystal Night

 

Nu cu mult înainte de ora 22:00, scena Irish & Music Pub-ului a fost transformată într-un veritabil ţinut al vampirilor, pe tărâmul căruia avea să se petreacă mare ospăţ mare. 4 vampiri de cinste [Stephan Benfante (chitară), Zimon Lijoi (chitară bas), Fabian Varesi (claviaturi) şi Gabriel Valerio (tobe)], măiestrit conduşi de către vampirul-şef Sonya Scarlett (voce) au oferit 90 de minute de emoţie, trăire, mişcare sau împietrire. Mişcându-mă-n interior, am început, inconştient, să mă mişc şi în exterior, la îndemnul Sonyei care, spre deliciul publicului, a schimbat 3 ţinute – fapt ştiut dinadins de cunoscători. Dacă prestaţia celor 5 vampiri a fost la înălţime, nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre cea a sunetistului trupelor italiene, care a făcut praf sonorizarea pe întreaga durată a prestaţiilor celor 3 trupe italiene. Revenind la prestaţia în sine a vampirilor, aceasta a început în forţă, cu piesa Keeper Of Secrets. Costumaţiile Sonyei, mereu fetish, au avut pronunţate caracteristici specifice vestimentaţiilor goth, fapt care i-a incitat, în special pe cei care au stat (impropriu zis!) în primele rânduri, iar ceilalţi membri ai trupei parcă nu au fost băgaţi în seamă de nimeni. Toţi ochii au fost aţintiţi asupra Sonyei care, sincer, nu mi s-a părut a excela nici în frumuseţe, nici în alegerea inspirată a vestimentaţiei, nici în comunicare cu publicul. A excelat, însă, acolo unde şi trebuia: voce (în ciuda sonorizării). Playlist-ul, cu un puternic accent pus pe ultimul album al trupei (Moonlight Waltz, 2011), a cuprins cam tot ce are mai bun de arătat TdV până în momentul de faţă, de la Bring Me Back, la Anno Dracula sau la La Danse Macabre Du Vampire, neomiţând, desigur, singurul cover al trupei: Rain (The Cult). Imadiat după piesa La Danse Macabre Du Vampire, fără prea multe vorbe, cei 5 au părăsit scena Irish & Music Pub-ului – nu, însă, pentru mult timp, întrucât au încheiat ospăţul – odată cu apariţia Sonyei în cea de-a treia şi ultima costumaţie – cu piesele Carmilla şi Blut Divine.

 

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei THEATRES DES VAMPIRES, vă invit să accesaţi: http://www.theatres-des-vampires.com/ şi http://www.myspace.com/theatresdesvampires

 

 

Playlist THEATRES DES VAMPIRES:

 

  1. Keeper Of Secrets
  2. Lilith Mater Inferorum
  3. Bring Me Back
  4. Angel Of Lust
  5. Blood Addiction
  6. Le Grand Guignol
  7. Unspoken Words
  8. Moolight Waltz
  9. Apart
  10. Anno Dracula
  11. Medousa
  12. Rain (The Cult cover)
  13. Wherever You Are
  14. Sangue
  15. La Danse Macabre Du Vampire
    1. Carmilla
    2. Blut Divine

Deşi concertele au luat sfârşit timp după ora 23:00, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre ospăţ, care a continuat până târziu în noapte (sau devreme în dimineaţă, după caz şi după preferinţe) la o vorbă dulce alături de membri trupelor, care s-au arătat extrem de încântaţi de faptul că au (în)cântat în inima Transilvaniei, în faţa unui public mai numeros şi mai ataşat faţă de cel din Bucureşti, cu o seară înainte

 

Mulţumim Welcome2cluj pentru faptul că a făcut o veritabilă tradiţie din a organiza evenimente de înaltă ţinută, gustate de un public din ce în ce mai numeros mai numeros. La cât mai multe!

Urmărind contul de youtube www.youtube.com/user/tudorbolgar, aveţi ocazia de a viziona FILMAREA INTEGRALĂ a tuturor concertelor din acest spectacol!

Autor: Tudor Bolgar

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: