Skip to content

Interviu MIHAI TIVADAR – DIRTY SHIRT

Ianuarie 24, 2012

Infiintati in anul 1995 la Seini, Maramures, DIRTY SHIRT pasesc pe drumul artistic chititi sa ECLIPSEze. Unind coordonate muzicale precum Metal, Industrial, Hardcore, dar si elemente folclorice, balcanice, Funk, Electro, Reggae, pentru DIRTY SHIRT intervalul 2010-2011 a reprezentat o perioada intensa, insumand atat turneul promotional, ce a inclus aproximativ 50 de concerte desfasurate atat in Romania cat si in Ungaria, Germania, dar si Festivaluri printe care: Route 68, Student Fest, Rockin’ Transylvania, Fraureuth Open Air, si Dirty Fest.

Pe langa cele trei videoclipuri (“Pitbull”, “Manifest” si “East West”) au lansat si un prim DVD intitulat “Live in the Truck”. In plus, DIRTY SHIRT s-a calificat la competitii internationale precum : Wacken Metal Battle, Peninsula Talent Stage, si Global Battle of the Bands, unde a ocupat locul secund la editia din 2011.

Am avut placerea de a putea realiza un interviu cu  MIHAI TIVADAR (chitara, clape) caruia ii multumesc pentru raspunsurile rapide, complete, rabdarea si timpul acordat JurnalRock.

Cristina Socaciu: In ce stadiu se afla viitorul album?

Mihai Tivadar: La ora actuala, albumul se afla in stadiul compozitie-aranjamente-texte. Avem deja o serie de machete pentru piese noi, la care lucram intensiv. Insa inregistrarile propriu-zise pentru album, vor incepe abia la vara. Oricum, in total sunt deja 15 piese in lucru (daca nu cumva mai apar idei noi), din care vom alege 13.

CS: Se anunta ceva colaborari si pe acest disc?

MT: Inca e devreme sa ne pronuntam pentru eventuale colaborari, dar sunt mai multe piste in vedere. Foarte probabil, vom avea niste colaborari cu artisti electro, insa la ora actuala inca nu e sigur.

CS: Stiu ca repetitiile voastre sunt uneori ceva mai dificile… tot in „Versiunea 2.0” se desfasoara?

MT: Din pacate pentru trupa, datorita distantelor dintre membrii, suntem obligati sa facem repetitii 2.0. Mai exact, procedura noastra de lucru e urmatoarea: compun piese si inregistrez primele machete, le trimit colegilor mei, care le lucreaza individual; in paralel, fac repetitii prin Skpye/Messenger cu fiecare separat, pentru a lucra pe detalii, pentru a discuta idei de ameliorare, schimbare etc… Pe urma, se fac repetitii in „grup”, doar eu fiind la distanta (comunicam video/audio instantaneu). Iar cand vin in tara, inainte de concerte/turnee, putem, in sfarsit, face repetitii (intensive) in formula completa. E greu, dar nu avem alta optiune…

Photobucket

CS: Te vezi in viitor ca manager al vreunei trupe, sau ocupandu-te de mixaj, productie?

MT: Sincer, nu prea. Nu zic ca nu mi-ar place, insa asta ar insemna sa renunt la activitatea mea profesionala, o chestie pe care nici nu mi-o permit si in plus chiar imi place ceea ce fac inafara muzicii.

CS: Si aici (mai) sunt persoane care gasesc revoltatoare (sa nu zic primitiva) atitudinea unor fani si a unor artisti care ataca gratuit alti fani si alte trupe. Ca artist si independent, ce parere ai despre acest lucru si cum te-a afectat?

MT: Personal, nu m-a afectat deloc, deoarece ca trupa nu am fost pana in prezent atacati de alte formatii (doar daca nu ai tu ceva scoop). Ne facem treaba noastra, suntem seriosi si in acelasi timp deschisi fata de alti artisti, astfel nici o problema in privinta asta.

CS: Ce fel de fani sunteti?

MT: Fani de muzica buna 🙂

CS: Esti de acord ca cel mai aspru critic este insusi artistul fata de propriile-i compozitii?

MT: Partial da. Cel putin in prima etapa, e nevoie ca muzician, sa fii cat de obiectiv posibil si sa ai un spirit critic fata de propria muzica. Mai exista si un filtru subconstient: astfel, am foarte multe idei de piese, insa majoritatea sunt „uitate” (asta inseamna ca nu sunt suficient de bune); din cele ramase, foarte putine ajung la stadiul incercat pe instrument (chitara sau clape), si mai putine la stadiul de preinregistrare (macheta) si in fine, sa ajunga sa fie lucrate efectiv in trupa si selectionate pentru album/live. Insa exista o limita subiectiva privind auto-critica, de aceea feedbackul presei si a publicului are o importanta mare.

Photobucket
CS: Intreb asta pentru ca din punct de vedere tehnic, compozitional si al prezentei scenice, cu siguranta simtiti ca ati crescut. In afara de maturizarea de la album la album, observi jaloane ceva mai dese in cadrul DIRTY SHIRT? De la an la an sau de la show la show?

MT: E greu de facut o „esalonare” a progresului trupei, deoarece activitatea noastra e aproape in timp continuu (binenteles, cu limitele de timp de care dispunem) iar „ciclurile” muzicale se repeta succesiv: lucru pe album nou, inregistrari, turneu. Tocmai am terminat turneul dupa ultimul album, si deja lucram pe material nou. Insa pot sa spun ca in cazul nostru, ultimul ciclu, legat de albumul „Same Shirt Different Day” a fost un progres clar, atat la nivel productie, cat si la prezentare live. Faptul ca am colaborat cu sunetisti si muzicieni din Vest a contat foarte mult. Acum suntem convinsi ca urmatorul album e un pas mare inainte.

CS: Sunteti fara indoiala o „trupa live”, „de show”. Ce primeaza intre aceste doua motivatii: fanii sau pasiunea „egoista” pentru muzica?

MT: Cele doua sunt legate strans. Pentru noi, live-ul e telul ultim al muzicii: posibilitatea de a partaja pasiunea pentru muzica cu alti oameni. Astfel, se creeaza un feedback circular intre trupa si public, e ceva extraordinar.

CS: Exista ceva ce v-ar putea determina sa renuntati la muzica?

MT: Speram sincer sa nu fim nevoiti sa renuntam vreodata la muzica. In afara de situatii extreme, nu prea vad ce ar putea sa ne impiedice sa continuam.

CS: Poti sa fii artist fara sa fii muzician sau instrumentist?

MT: Depinde la ce te referi. Cunosc multi artisti in alte domenii ale artei (pictura, teatru, etc…) 🙂

        Banuiesc ca te referi in cazul strict muzical. In aceasta situatie, cred ca e nevoie totusi de un nivel muzical minim   care sa iti permita sa te exprimi artistic.

Photobucket

CS: Se intrevad deja ceva evenimente viitoare pentru DIRTY SHIRT?

MT: In viitorul apropiat, obiectivul nostru principal e noul album. Astfel, eventuale „cantari” pana la vara vor fi doar ocazionale.

CS: Cum reusiti sa va impartiti intre muzica si obligatii?

MT: Nu prea imi place termenul de „obligatii”, deorece familia, si la unii si „job”ul nu sunt obligatii :). Oricum, incercam sa gasim un echilibru intre timpul acordat muzicii si altor activitati. Nu e usor, dar pana in prezent reusim sa ne descurcam bine 🙂

CS: Care ar fi pentru voi cea mai importanta realizare ca artisti?

MT: Asta e o intrebare capcana. E greu de definit o realizare ca fiind cea mai importanta. E clar ca avem anumite vise, de genul sa cantam la un festival important (Rock am Ring ar fi un exemplu bun), sa cantam in deschidere la o trupa care ne-a influentat semnificativ din punct de vedere artistic (Korn, RATM, Rammstein), sau sa semnam cu o casa de discuri importanta (Roadrunner Records de exemplu). Insa cel mai important pentru noi e sa ne simtim bine prin muzica noastra. Asta inseamna ca ne dorim sa avem public la concerte. Insa ne-ar prinde bine si sa avem vanzari care sa ne permita o independenta financiara suficienta fata de resursele proprii (din pacate, pentru proiecte mai mari, gen inregistrare album, suntem inca nevoiti sa participam financiar din resursele personale)

CS: Fanul ideal, la noi, este cel care macar se prezinta la concert… dar in favoarea cui ati opta: cel care sta si asculta linistit piesele sau cel care se dezlantuie?

MT: Ca muzician, nu poti pretinde unui spectator un anumit comportament. Eu prefer sa fie amandoua categoriile la concertele noastre (ceea ce se si intampla). Sunt oameni care au nevoie sa se exprime si sa se „dezlantuie” , altii care prefera sa stea cuminti si sa se bucure de spectacol. Cum ziceai si tu, fanul ideal e cel ce vine la concert si apreciaza muzica noastra.

CS: Te percep ca fiind o persoana capabila sa „vada” muzica din spatele oricarui gen, sa recunoasca talentul sau lipsa lui indiferent de imagine si stil. Va invata romanul sa nu se cramponeze de stiluri si sa se bucure de un concert?

MT: Merci pentru compliment.  Avand o experienta bogata, formare „teoretica” si mai ales fiind foarte pasionat de muzica, reusesc sa fac abstractie de gusturile personale pentru a putea aprecia un artist. Insa e greu de cerut asta la un public larg.

Ceea ce spuneai privind cramponarea la stiluri, e intr-adevar accentuata in Romania, insa in parte se datoreaza si mediei si promoterilor. Dupa ani de zile si zeci de concerte mari, am ajuns la concluzia, in calitate de spectator, ca nu conteaza ce stil canti, ci cum canti. Nu o data am vazut trupe in „deschidere” care cantau cu totul alt stil decat capul de afis, insa avand un concert excelent, au reusit sa acapereze publicul prezent (care apriori era sceptic). E drept ca astea s-au intamplat „inafara Pink in „deschidere” la Rammstein, Dimmu Borgir la Korn, etc.. In plus, multe festivaluri rock mari din Europa prefera o anumita diversitate in programare, ramanand in spiritul rock: Rock am Ring, Sziget, Eurockennes, Dour, Mainsquare, etc… O solutie ar fi ca organizatorilor de concerte mari din Romania sa nu le fie „frica” sa amestece stilurile in cadrul unui concert/festival. Astfel, publicului i s-ar permite sa descopere si alte genuri.

Photobucket

CS: Cand ati ascultat ultima data ceva piese DIRTY SHIRT de pe albumele anterioare?

MT: In mod normal, ascult foarte rar piese „vechi”, insa s-a intamplat recent, deoarece am avut o „comanda” a albumui Very Dirty. Asta m-a facut nostalgic si am reascultat albumul in intregime 🙂

CS: Cum ar defini fiecare dintre voi „succesul”?

MT: Nu pot sa raspund si in numele celorlalti colegi ai mei. Din punctul meu de vedere, succesul e relativ, si pe masura ce avansezi, si ai obtinut anumite „succese”, iti doresti mai mult. La ora actuala, as considera ca Dirty Shirt e un succes, daca am avea la fiecare concert cateva sute de spectatori, si am vinde albumul in cateva mii de exemplare.

CS : Cine detine „controlul creativ” in trupa?

MT : Greu de zis ca cineva detine controlul absolut. E drept ca e nevoie de o persoana care sa aduca ideile de piese si sa „centralizeze” parerile (mai ales cand sunt divergente). Cam de asta ma ocup eu. Insa fiecare membru participa si isi adauga „personal touch”. Nu odata s-a intamplat sa trimit o idee de piesa, si sa o descopar total modificata de colegii mei. Ne-ar face placere sa putem colabora mai mult, insa datorita distantelor si timpului limitat, e maximum ce putem face.

CS : Ce anume te-a determinat sa te apuci de muzica?

MT : Parintii :). Inca de la varsta de 7 ani m-au „obligat” sa fac ore de pian. Daca la inceput a fost un adevarat chin (atunci as fi preferat sa ma joc cu alti copii), rapid a devenit o pasiune.


CS : Daca ai putea descrie DIRTY SHIRT (atat compozitiile cat si colegii) in cateva adjective, acestea ar fi…

MT : Cred ca muzica noastra reflecta bine personalitatile noastre, foarte diferite, dar in acelasi timp cu puncte comune. Astfel, DIRTY SHIRT e divers, variat, haios si serios in acelasi timp, original (speram). Si binenteles, venim din Maramures (originile noastre clar au avut o amprenta importanta).

CS : Ce alte talente in afara muzicii aveti?

MT : Foarte variate :). Eu dintotdeauna am fost pasionat de stiinte (astfel am ajuns sa lucrez in cercetare), imi place foarte mult sa predau (am predat ani buni in universitate), dar sunt pasionat si de sport (chiar joc fotbal intr-un club). Cristi e foarte talentat in domeniul vizual (pictura, foto, video), lucrand intr-o televiziune si in paralel urmand cursurile facultatii de Arte. Rini are capacitati extraordinare in domeniul managementului si marketingului (nu degeaba e director marketing). Vlad e talentat in foarte multe domenii (vizual, informatica), insa nu reuseste/stie sa le valorifice. Pali are un simt practic fenomenal, e in stare sa repare si sa instaleze orice. Robi, e „mezinul” trupei, ultimul venit. Pasiunea lui unica ramane muzica, fiind implicat in miscare de ani buni (a avut chiar o emisiune rock la un radio local).

CS: Iti multumesc pentru timpul acordat. O ultima intrebare: Pe o scara de la 1-10 cat de enervant si neinspirat a fost interviul?

MT: Daca nu puneai intrebarea asta (care e total neinspirata), as fi zis 1. Acuma, a urcat la 2 🙂

Autor: Cristina SOCACIU

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Ianuarie 25, 2012 15:39

    Bune intrabarile pana la ultima si bune raspunsurile pana la ultimul….;-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: