Skip to content

A 3-a oară a fost (Mai) cu NoROCK!

Mai 9, 2011

Așa se poate succint și sugestiv caracteriza cea de-a 3-a descindere a blackerilor greci de la Rotting Christ în Cluj-Napoca. Hatework și Asociația Culturală „Manifest” ne-au oferit acest privilegiu, în seara zilei de Marți, 02 Mai 2011. Locația aleasă pentru desfășurarea ostilităților a surprins multă lume, fiind primul eveniment de acest gen care a avut loc în Euphoria Music Hall. Prin reamenajarea fostului cinematograf Steaua Roșie, a fost creată o locațe destinată concertelor exclusiv, în fiecarea seară de Luni până Sâmbătă aici având loc concerte.

Accentuez puțin alegerea acestei locații pentru desfășurarea concertului pentru că, deși părerile celora prezenți au fost împărțite, mie unul alegerea mi s-a părut a fi fericită, locaţia fiind suficient de încăpătoare și de ventilată, spre deosebire de marea majoritate a locațiilor destinate concertelor din Cluj-Napoca. Suprinzător, dat fiind faptul că înainte a deservit un cinematograf, locaţia nu dispune de o acustică deosebită, ţinând cont şi de dimensiunile sălii.

Totuși, per total, este o locaţie care merită a fi luată în considerare în vederea organizării concertelor metal. Revenind la seara de poveste, aceasta a debutat conform planului, la ora 19:00, cu prestația britanicilor de la De Profundis. Aflaţi pentru a doua oară pe tărâm carpato-danubiano-pontic, dar pentru prima dată pe malurile Someşului, după cum era de aşteptat, aceştia nu prea au reușit să anime publicul.

Oamenii se strângeau deja repejor la fața locului, dar mulți au preferat să rămână pentru început la mese sau în zona de merchandise, astfel încât englezii nu au reușit să strângă mai mult de 50 de oameni în fața scenei. Show-ul prestat de către cei 5 englezi (Craig Land – voce, Roman Subbotin – chitară, Shoi Sen – chitară, Arran McSporran – chitară bas și Nick Tingle – tobe) nu a durat mai mult de 30 de minute – atâtea minute au avut alocate primele 3 trupe ale serii – şi a cuprins 5 piese de pe cele 2 materiale discografice editate până în prezent – „A Bleak Reflection” şi „Beyond Redemption”. Multiculturalitatea acestei trupe (membrii ei fiind născuţi şi crescui în Africa De Sud – Craig -, Rusia – Roman – sau în Franța – Shoi) a fost remarcată şi în prestația lor scenică, într-un melanj multicultural de black metal cu multiple alte influenţe care, se pare, nu au fost gustate de public. Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei De Profundis, vă invit să accesați www.myspace.com/deprofundisuk și www.deprofundistheband.com

Această prezentare necesită JavaScript.

Cea de-a doua trupă a serii, Dark End, avea să fie, personal, surpriza plăcută a serii. Italienii, care s-au aflat pentru prima dată în România, au acaparat euforici scena în jurul orei 19:45. Curiozitatea şi, poate, şi vestimentația solistului Animae au mai … animat puţin publicul clujean, astfel încât în fața scenei avea să răsară un pâlc format din aproximativ 100 de oameni. Cu riscul de a mă repeta, a fost prestaţia serii între cele 4 trupe care au fost alese pentru a cânta înaintea headlinerilor. Cu un symphonic black metal bine lucrat, cu un element inovator poate pentru black metal, dar care a dat nota de armonie pieselor – clapa, dar şi cu o prestație comunicativă cu publicul, Animae (voce), Imajes (chitară), Ashes (chitară), Specter (chitară bas), Antarktica (clape) şi Valentz (tobe) au interpretat, deasemenea, 5 piese, aflate pe cele două materiale discografice lansate până acum – „Damned Woman And A Carcass” (2006) şi „Assassine” (2010). După terminarea prestației lor scenice, italienii au fost asaltați, în special, de fane, pentru poze, autografe şi alte soiuri de amintiri.

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei Dark End, vă invit să accesați www.myspace.com/darkendband

 Avea să le vină rândul celora de la Daylight Misery. Compatrioţi de-ai headlinerilor, aceștia au devenit un nume destul de cunoscut în ultimii ani, croindu-și deja un nume de referință în ceea ce deja este cunoscut ca fiind „greek death metal alliance”. Este remarcabil acest fapt, ținând cont că grecii s-au lipit abia prin 2008, iar, în acest răstimp, au găsit răgaz pentru a compune deja materiale pentru un promo (2009) și pentru un full-length („Depressive Icons”, 2010). Deși stilul este îndreptat mai mult către old-school, cu piese lente, având în versuri un puternic, dar simplist, mesaj social, Daylight Misery au încâtat publicul clujean cu piese cum ari fi „Meadows Of Desire”, „Endless Fairytale” sau self-titled-ul „Depressive Icons”. Publicul s-a adunat în număr și mai mare pentru a-i vedea pe Vassilis Mazaris (voce), Stamos Kordas (chitară), Stavros (chitară), Q_Snc (clape), Stergios Kanaropoulos (chiatră bas) şi pe Seraph (tobe).

Personal, nu muzica lor m-a acaparat în mod deosebit, grecii adoptând un stil destul de liniar, cât, poate, atitudinea lor scenică şi mesajul cu un puternic impact emoţional al versurilor. În jurul orei, 21, Daylight Misery au lăsat locul pe scenă prezenţei, să-i spunem, atipice (stilistic vorbind) a serii – trupa finlandeză Omnium Gatherum.

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei Daylight Misery, vă invit să accesați www.myspace.com/daylightmiseryband

Finlandezii au fost, nu numai din punct de vedere stilistic, prezența care a făcut notă discordantă cu restul trupelor. Dacă restul trupelor prezente se încadrează din punct de vedere stilistic în arealul death-metalului extrem, finlandezii au optat pentru nişte sonorități melodice, care, pe mine, personal, m-au lăsat rece. Nu datorită calităii în sine a trupei, cât datorită faptului că pur şi simplu piesele lor nu aduc ceva nemaiîntâlnit în peisaj sau măcar ceva cu ce să iasă în evidenţă faţă de gloată. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre majoritatea celora prezenţi, care au asistat, destul de static, dar cu plăcere, la concertul de aproximativ o oră al finlandezilor, unii chiar fredonându-le piesele. Cum în niciun moment pe parcursul serii (nici măcar în timpul prestației celora de la Rotting Christ), publicul nu s-a prea sinchisit să se manifest prin headbang, faptul că finlandezii au reușit să suscite oareșice zâmbete poate trece ca un aspect demn de menționat. Deasemenea, dacă restul trupelor au avut o comunicare pozitivă, devolutivă, cu publicul, solistul Jukka Peikonen, împreună cu Markus Vanhala (chitară), Aapo Koivisto (clape), Toni Maki (chitară bas) şi cu Jarmo Pikka (tobe), au ales o comunicare distanțată, lăsând impresia că ar fi trasă la indigo de la un concert la altul. Arealul georgefic din care Omnium Gatherum provin şi-a lăsat o puternică amprentă asupra felului în care sună piesele finlandezilor, unui ascultător nu tocmai versat de sonorităţi scandinave nefiindu-i greu de recunoscut ţara de unde provine trupa. Și, când vine vorba de sonorități scandinave, de cele mai multe ori, ce e prea mult strică.

Revenind la concertul finlandezilor, acesta s-a axat pe promovarea celui mai recent material discografic, apărut chiar în acest an – „New World Shadows”, dar în setlist-ul lor au putut fi regăsite piese de pe 4 din cele 5 materiale discografice editate între anii 2002 (deși trupa luase ființă încă din anul 1996!) şi anul 2010.

Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei Omnium Gatherum, vă invit să accesați www.omniumgatherum.org  şi www.myspace.com/omniumgatherum

Toată lumea, parcă chiar şi finlandezii, aştepta concertul-vedetă al serii, aşa încât, în jurul orei 22:00, finlandezii au părăsit scena, lăsând locul, vreme de aproximativ 15 minute, membrilor staff-ului, iar, mai apoi, celor 4 zei contemporani ai Greciei – Sakis (voce, chitară), George (chitară), Andreas (chitară bas) şi Themis (tobe). Nu s-au lăsat mult timp aşteptaţi, cum nici, odată luând cu asalt micuța scenă, nu a durat mult timp până să înfierbânte publicul, odată cu interpretarea piesei self-titled a celui mai recent material discografic – Aealo. Au continuat, apoi, vreme de DOAR o oră (cu toții ne-am fi aşteptat şi dorit un setlist de minim 90 de minute), în ordine, cu Eon Aeanos, Athanati Este, Fire, Death and Fear, King Of A Stellar War, Sign Of An Evil Existence, In Domine Sathana, The Sign Of Prime Creation, Phobos Synagogue, dub-sag-ta-ke, încheind seara cu piesa Noctis Era. Publicului nu îi venea să creadă faptul că concertul se încheiase deja după doar 11 piese marca Rotting Christ! Bineînțeles, regula a fost re-confirmată, Sakis & Co au revenit pe scenă, însă mai găsiseră răgaz doar pentru Non Serviam. Urma un drum lung, până în Târgul Ieşilor, dar, până atunci, o minunată și inopinată ședință de meet & greet cu absolut toți doritorii. Deși deja unele dintre trupe se retrăseseră în autocar pentru odihnă, oboseala acumulată de-a lungul turneului spunându-și cuvântul, grecii şi o parte din membrii celorlaltor formaţii au zăbovit până după ora 12 cu restul publicului. Pentru mai multe detalii privind activitatea trupei Rotting Christ, vă invit să accesați

www.rotting-christ.com şi www.myspace.com/rottingchristabyss

Felicitări Massive Music pentru faptul că aţi pus la punct în cele mai mici detalii un tour de o asemenea amploare! Felicitări Hatework & Manifest pentru un nou eveniment excelent organizat, felicitări şi pentru curajul de a aduce un astfel de line-up în Euphoria Music Hall! Aşteptăm cu interes concertul Disgorge, Sacramental Blood şi Malpraxis de pe data de 23 Mai!

Tudor BOLGAR (Text & Foto)

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: